Dacian, un tânăr de 25 de ani ce a fost adoptat în Finlanda, își caută adevărata familie, în România, după ce, la numai doi ani si jumatate a fost abandonat in gara Tinca din județul Bihor. Conform actelor de adopție, Dacian a fost luat și dus la casa de copii de pe strada Traian Lalescu, din Oradea. Povestea lui Dacian este făcută publică pe Facebook, pe pagina ,,The never forgotten Romanian children – Copiii niciodată uitați ai României”, acolo unde sunt postate mai multe cazuri de copii abandonați ori dați spre adopție și care își caută originile adevărate.
Citeste cum s-a reindustrializat Oradea. Secretele expansiunii orasului, dezvaluite de managerul care a pornit motorul economiei locale. Video
În prezent, Dacian are 25 de ani , a terminat studii de comunicare și informatică și lucreaza pentru Google din februarie 2017.
MESAJUL LUI DACIAN:
„Mă numesc DACIAN. Numele mi-a fost dat de către un orfelinat românesc sau de către mama mea biologică… La vârsta de șase ani și jumătate am fost adoptat în Finlanda.
Conform actelor mele de adopție, am fost găsit în gara TINCA când aveam doi ani și jumătate și am fost dus la casa de copii de pe strada Traian Lălescu, Oradea, județul Bihor. Nu am nicio amintire bună legată de locul acela… nici măcar una!
Îmi amintesc că mâncam foarte mult pepene, ne jucam cu alți copii și cu membrii personalului care lucrau acolo. Pe 27 noiembrie 1998 am fost adoptat de către minunații mei părinți în Åland, Finlanda. Îmi amintesc atât de bine ziua aceea când am fost adus într-o cameră din orfelinat pe care nu o mai văzusem niciodată, minunat aranjată și plină de jucării frumoase! Cred c-am petrecut ore întregi așteptând acolo, apoi am plecat în sfârșit cu mașina de la orfelinat. Mi-am petrecut ultimele săptămâni în România în Cehul Silvaniei cu noua mea familie! Am ajuns acasă pe 6 decembrie, dată la care Finlanda își sărbătorește Ziua Independenței.”
În prezent am 25 de ani și mă descurc foarte bine. Am terminat studii de comunicare și informatică și lucrez pentru Google din februarie 2017. De ceva timp îmi caut originile românești. Sper că într-o bună zi voi ști de unde provin cu adevărat, cine mi-a dat viață, cine m-a pierdut sau cine m-a abandonat. Este un vis enorm, mă întreb zi de zi… Am șanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua să încerc!! vă rog să DISTRIBUIȚI, poate cineva de pe Facebook știe ceva. poate semăn cu cineva cunoscut sau poate cineva acolo mă caută la rândul său. MULȚUMESC!!!”
